Cap. 1 Lost in Time

Bella pov.

Simţeam cum mă sufoc , cum aerul îmi ieşea din piept pentru a lua loc apei ce-mi inunda plămânii , ce mă ducea la pieire.Cu suflarea tăiată am ridicat capul deasupra nivelului apei pentru a-mi reaminti : „Copil prost!Nu uita că ai lânga tine o fetiţă ce nu va suporta ca inima ta să nu mai bată , să mori.Mai ai şi un băieţel cu ochii de aur , care în lipsa ta , cine ştie pe căile cui va apuca , ale Domnului , sau Iadului.Aşa că , nimic nu s-a întamplat , totul merge mai departe , şi las-o baltă cu aşa zisele nereuşitele sinucideri!”

Lacrimile începură a-mi curge pe obrajii palizi , aşa e , am două fiinţe ce spre deosebire de toţi din jur , nu m-au părăsit , ele mă îndeamnă să apuc ziua de mâine , să fac în aşa fel astfel încât o zi de rahat , să pară o minune , o fumuseţe a naturii.Pentru ei , pentru copii mei fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a trăi , pentru a le oferi o viaţă fără dezamăgiri.

Încercam să le fiu atât mamă , cât şi tată.Nu multe au fost dăţile când dragul Anthony sau micuţa Rosalie au încercat să mă întrebe „Ce face tati?Unde e?”.Eu le răspundeam doar cu o privire plină de durere şi resemnare pentru ca mai apoi să schimbe rapid subiectul şi să mă facă să râd.

Anthony împlinea 4 anişori luna viitoare , la fel ca micuţa lui surioară , însemnând că erau gemeni.L-am numit aşa , deoarece îmi aducea aminte de Edward.Avea părul arămiu şi ciufulit exact ca el.Întotdeauna plângea pentru că nu îi stă bine părul.Era un dulce.De asemenea avea ochii aurii , întocmai ca ei toţi.Nu mi-am putut niciodată explica acest lucru , deoarece nu avea nici o legătură cu ei…Jasper era a doua persoană pe care o moştenise la fire , îi plăcea să îţi “controleze” emoţiile , nu suporta ca în acel moment să ai o stare ce nu îl mulţumea , asa că făcea tot posibilul să te aducă pe aceeaşi lungime de undă cu el.Îi plăcea mult să cânte la pian , de aceea am dorit să-i cumpăr un pian pentru când va creşte.Momentan orga era singurul instrument cu clape la care putea cânta deoarece pianul era mult prea mare iar el nu ajungea la pedale.Deseori îl ţineam în braţe în timp ce cântam pentru ca mai apoi să aplaude şi să ma pupe drăgăstos pe obraz.

Surioara lui , Rosalie , primise acest nume după ce nu găsisem nici un cuvânt mai presus care să egaleze frumuseţea sa . Avea părul blond, până la talie, singurul moment în care foarfeca i-a atins părul a fost acela în care i s-a tăiat moţul, şi puteam spune că mă mândresc cu asta.Avea o privire rece când se supăra , astfel încât cine se uita în ochii ei era îndată intimidat şi înfricoşat.Dar în acelaşi timp avea o fire foarte schimbătoare,în momentul de faţă plângea , iar în cealaltă clipa avea ochi jucăuşi si râdea.De aceea am decis să o îndrum către actorie şi balet atât de mică.De fiecare dată cand o priveam , parcă o vedeam atât pe Rosalie , cât şi pe micuţa şi energica Alice.

Emmet , ei bine era Emmet , amândoi copii aveau asemenea “calităţi” primite din partea lui.Făceau tot felul de farse şi năzbâtii , pentru care bineînţeles primeau o mustrare şi nimic mai mult.Mă durea inima când trebuia să îi pedepsesc , singura oară când au fost pedepsiţi au fost atunci când au plecat cu cortul în pădurea ce se întindea în spatele curţii deoarece nu voisem să mergem la munte.Afara viscolea iar când i-am gasit erau speriaţi , flămâzi şi pe deasupra degeraţi deoarece nu putuseră să ridice cortul. Le plăceau mai tot timpul să mă tachineze , dar ajungeau până la urmă sa facă tot ce mami le spunea , pentru că oricât de puţin îi pedepseam sau chiar certam , aveam o privire de mamă “dezamăgită” ce le înmuia feţişoarele pe loc.

-Mamii .! Mi-e foamee!

Doar ce am sărit din cadă şi am luat halatul pentru ca mai apoi să fiu la parter pentru a le pregati micul dejun răsfăţaţilor mei.Urma să mergem în Franţa , la DisneyLand pentru o săptămîna întreagă.Îmi losesem liber de la scris şi mi-am permis să îi duc pentru a-şi vedea preferaţii.Ce-i drept , de bani nu duceam lipsă , eram scriitoare drept pentru care o serie de cărţi publicate mi-au adus atât faimă şi prestigiu cât şi bani pentru a trăi departe de muncă pentru următorii 30 de ani. Şi asta şi făceam , îmi duceam copii oriunde doreau , şi aveam grijă ca ei să nu duca lipsă de nimic , dar în acelaşi timp să nu fie  “nişte copii de bani gata”.

După toţi aceşti ani , sufletul mi-era împăcat până la un punct .Aveam 23 de ani şi reuşisem să trec peste trauma suferită la 18 ani.Fusesem violată cu brutalitate, consecinţă a faptului că fusesem iubita lui Jacob Black care avea datorii la cămătari.Astăzi nu pot spune decât că acea cumplită experienţă trăită în cele nouă luni în care îi purtam pe copii în pântece , a fost un preţ infim pe care l-am plătit pentru ca Dumnezeu să-mi dăruiască aceşi îngeri pazitori în urma plecării lui Edward. Reuşeam să îmi ţin sentimentele în frâu , şi arareori izbucneam de faţă cu copii.Când se întâmpla asta , sarăcuţii de ei se aşezau lângă mine şi mă alinau cum puteau ei mai bine , prin săruturi şi îmbrăţişări compătimitoare.Acel gol încă mi-a rămas în suflet , alături de golul  familiei Cullen.

-Mami , mami!Nu ştiu ce rochiţă să imbrac ! spune micuţa Rosalie plângând şi coborând scările.Unde e Alice în momente ca astea...?

-Off , scumpo.Hai să vedem…

În cele din urmă eu am ales rochiţa albastră pentru ca ea bineînţeles sa o ia pe cea albă cu negru.Întotdeauna alegea opusul a ceea ce-mi plăcea , ştia că nu am gusturi la haine ..:)
           După ce Rosalie s-a înbrăcat am plecat spre camera mea să ma schimb.Am luat o perchie de pantaloni scurţi de blugi  şi o bluză larga si lungă albă împreună cu nelipsita geantă.

Am plecat de acasă în întârziere deoarece Anthonz nu îşi gasea teneşii preferaţi aşa că toţi a trebuit să-i căutăm

În avion eu am stat cu Anthony iar Rosalie a fost nevoită stea în spatele meu.Tot ce ştiu e că era extrem de încântată de bărbatul ce o acompania.

Rosalie pov.

Ela un domn dlăguts lângă mine cale ela puţin cam ciudat la început.După puţin timp a început sa volbească cu mine...

-Bună micuţo! Ce faci aici singurică?

-Nu sunt singulă , mami şi flaţiolul meu sunt în faţă.

-Da?Şi unde mergeţi?

-Mami ne-a plomis că ne duce la DisneyLand vala asta.Dal cum te cheamă?

-Eu sunt Edward , pe tine cum te cheamă?

-Pe mine mă cheamă Losalie , si am patlu ani.

-Ce domnişoară mare avem noi aici!Imi aduci aminte de sora mea , o cheama tot Rosalie si arata exact ca tine.

-Da?E ulâtă?

-JNu , e frumoasa , asa ca tine.

Imediat m-am îmbuzorat , nimeni înafală de mami nu a mai spus ca sunt flumoasă.

-Pe făţiorul tău şi mama ta cum îi cheama?

-Pe flatele meu îl cheamă ca tine , Eduald Antoni,ial pe mami Bella.!

_______
Hei !
Acest capitol este cam scurt , şi conţine cam multe poze , dar pentru început eu consider că aşa trebuie să fie pentru a vă contura bine în minte imaginea protagoniştilor.
Please comment .:*