Peter Robinson- Prietena diavolului recenzie

„Seria de romane debordând de mister şi suspans ce îl au ca erou pe detectivul Alan Banks sunt, pur şi simplu, cele mai bune de pe piaţă în momentul de faţă. Încercaţi unul şi veţi vedea că am dreptate.” – Stephen King

Peter Robinson este lăudat de Stephen King pentru talentul său în menţinerea suspansului şi crearea misterului, iar eu tind să fiu de-acord cu King. Nu doar pentru că sunt fanul lui, ci pentru că Prietena Diavolului chiar este un roman ingenios construit, pe mai multe planuri, cu personaje cât se poate de reale, care au vieţi şi probleme personale, nimic artificial nu se întâmplă pentru a rezolva conflictele interioare care le macină sufletele sau mintea, la fel cum nimic forţat sau neverosimil nu are loc pentru a aduce lumină în vreunul dintre cazurile la care se lucrează.
Într-o dimineaţă de primăvară, un cadavru într-un scaun cu rotile este găsit pe marginea unei stânci, lăsat acolo ca pentru a contempla marea în eternitate. Într-un orăşel din apropiere, un alt cadavru este găsit, cel al lui Heyley Daniels, o studentă de 19 ani, în ceea ce localnicii numesc Labirintul. Se pare că tânăra a fost violată şi apoi strangulată. Lista suspecţilor pentru această crimă este foarte lungă, spre deosebire de cealaltă, în care criminalul nu pare să fi lăsat niciun indiciu. Pe parcursul investigaţiei, detectivii Alan Banks şi Annie Cabott care se ocupă de cele două cazuri, descoperă că între cele două crime ar putea exista o legătură. Totul se leagă doar după ce crime mult mai vechi sunt scoase la lumină pentru a putea fi cercetate din nou în speranţa că răspunsul se găseşte undeva printre acele vechi pagini de arhivă.
Dacă m-aş apuca acuma să vă povestesc cum se întâmplă şi de ce şi cui şi în ce condiţii, s-ar pierde toată plăcerea lecturii în cazul în care vă hotărâţi să cititi această carte. Aşa că am să mă rezum la a vă mai spune doar atât. Pe lângă intriga încurcată, mi-a plăcut enorm faptul că n-am reuşit să-mi dau seama dinainte ce urma să se întâmple. Am prostul obicei de-a încerca să fac acest lucru şi sunt deosebit de încântată de fiecare dată când vreun scriitor reuşeşte să mă surprindă. Iar Peter Robinson a reuşit.
N-am mai citit un roman polițist de nici eu nu mai ţin minte câtă vreme. Poate Incidentul de Kate Atkinson poate fi trecut la această categorie, dar nu sunt pe deplin convinsă. Însă unul aşa bun care să mă ţină trează noaptea doar pentru că nu pot lăsa cartea din mână, n-am mai întâlnit de foarte mult timp. E adevărat că în ultimii doi ani am preferat clasicii şi în special literatura engleză de secol nouăsprezece, ceea ce poate explică motivul pentru care n-am mai pus mâna pe nimic bun din categoria scrierilor poliţiste. Sper să fie aceasta explicaţia, pentru că îmi vine greu să cred că nu se mai scrie nimic de calitate care să se încadreze în acest gen. De fapt, chiar aştept sugestii de la cititori, pentru că Prietena Diavolului mi-a redeschis apetitul pentru investigaţiile criminale.

 Sursa: